Actul amoros şi re-crearea androginului

Practica amorului sacru ar însemna în zilele noastre fantasma cea mai insolită... şi, cu toate acestea, câţi dintre muritori nu au visat să atingă în timpul actului amoros starea transcendentă a ascensiunii ,,în cel de-al nouălea cer”? Puţini dintre noi însă ştiu că iubirea sinceră şi adorarea sunt de sorginte mistică şi că sacralitatea unei uniuni sexuale este cu atât mai manifestă cu cât cei doi sunt mai conştienţi de importanţa spirituală a actului amoros. Femeia îndrăgostită îl re-creează în ea pe bărbatul său interior, redescoperind în profunzimile sale ceea ce Jung numea animus, o structură subtilă complementară. Prin unirea celor doi, femeia regăseşte în ea răspunsul adecvat la aşteptările sale esenţiale, concentrate la nivelul cel mai adânc al fiinţei. Atunci ea îşi revelează integralitatea primordială şi resimte euforic condiţia androginală. Ea se simte ,, just perfect, whole again”. În mod analog, la bărbat are loc acelaşi fenomen. El îşi descoperă femeia interioară, anima, latura sa feminină originară. Prin conştienţă şi prin raportare la Sine, cei doi îşi depăşesc condiţia banală de participanţi la un act pur fizic. Ei devin Unul şi re-creează atunci un sui generis univers.