,,Slăvesc în inima mea Zeiţa al cărei corp este scăldat în ambrozie, mai frumoasă decât fulgerul, şi care, atunci când îşi părăseşte sălaşul şi intră în palatul regal al lui Shiva, deschide lotuşii canalului axial al iubirii.”

-Bhairavi-Stotra

joi, 27 mai 2010

Alchimie: în căutarea omului total

Curentele hermetice (gnozele, ereziile, alchimia, kabbala, etc.) au dezvoltat şi au ilustrat şi ele tema unui Dumnezeu androgin. Iată ce putem citi în în principalul text al Corpus hermeticum, Asclepius: ,,Dumnezeu nu are nume, sau mai degrabă el le are pe toate, din moment ce el e în acelaşi timp Unul şi Totul. Infinit împlinit de fecunditatea celor două sexe, el creează mereu tot ceea ce are în intenţie să procreeze.
- Cum, tu spui că Dumnezeu are două sexe, o, Trismegist?
- Da, Asclepius, şi nu doar Dumnezeu ci toate fiinţele animale şi vegetale...”

(Corpus Hermeticus, II, 20, 21, trad. A. J. Festugiere, Les Belles Lettres, 1983.)
Androginia în acest text este explicit raportată caracterului de totalitate, omniscientă şi omnipotentă a lui Dumnezeu. Ea ilustrează şi ideea că esenţa lui Dumnezeu este totalitatea. Descoperim de altfel urme discrete ale acestei androginii în tablourile reprezentând pe Hristos mort (pe cruce şi în momentul când este pus în mormânt). În epoca clasică, într-adevăr artiştii au reprezentat rana lui Iisus din coaste ca pe un sex de femeie. Androginul latent, aluzie la Iisus, este o temă recurentă în rugăciunile mistice în care, bărbaţi şi femei, nu îl invocau doar ca pe logodnicul Bisericii, dar şi ca pe Mama Divină.
Hermafroditismul era considerat ca starea originală a omului, aşa cum el a fost zămislit de Creator. Adam era androgin în Geneză: se spune că Yahve a creat bărbatul şi femeia. Şi dacă, în versetul următor, femeia a ieşit din coasta lui Adam, acest fapt dovedeşte că ea, Eva, era deja inclusă în el. Caracterul androginic al lui Adam primordial este una din temele centrale ale Kabbalei: după una din versiuni, Adam şi Eva au fost concepuţi spate în spate, cu umerii uniţi, iar Dumnezeu i-a separat apoi cu o tăietură de topor. În aceeaşi tradiţie, Isaac Louria considera că toate sufletele oamenilor, toate spiritele erau conţinute în acest Adam primordial. În Kabbala se poate citi un pasaj superb: ,,... aşa cum fitilul unei lumânări este făcut din mai multe fire răsucite împreună, sufletul lui Adam este împletit din sufletele tuturor fiinţelor.” Astfel, ideea fiinţei totale ţine de un mit al originilor umane, un mit antropologic.
Din punct de vedere creştin, în mod ideal, androginia trebuia să se reveleze în momentul învierii; din moment ce marca vizibilă a căderii (distincţia sexelor) nu va mai avea raţiunea să existe.
Bisexualitatea, într-adevăr, poate fi înţeleasă ca o promisiune pentru nemurire. Fără să cunoască în profunzime cauzele biologice, anticii ghiciseră deja legătura sexului cu moartea. Legendele din jurul androginiei sunt vise de nemurire. Ca un corolar, nemurirea nu neagă doar moartea ci incompletudinea sexuală, sexuarea primitivă. Este motivul pentru care alchimia, acest vis nebun de totalitate, căuta nemurirea (Marea Operă, Elixirul Nemuririi) plecând de la uniunea masculinului cu femininul. Găsim peste tot o mulţime de simboluri în acest sens (soare-lună, aur-argint, etc.). În acelaşi sens, unele practici sexuale pot fi interpretate ca realizări simbolice ale dorinţei de a fi cele două sexe în acelaşi timp.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu