Jacques Ferber: Proiecţia femininului interior

Conform multor tradiţii occidentale şi orientale, fiecare fiinţă umană este considerată ca un subtil amestec de masculin şi feminin, de yang şi yin din punct de vedere al energiilor. Bărbatul posedă astfel în el o parte feminină care caută să fie asumată. Jung a numit ,,anima” această parte feminină a bărbatului, adesea inconştientă, care corespunde imaginii interioare pe care bărbatul o are despre femeie. Ea apare adesea în vise sub forma ,,unei femei necunoscute pe care o iubesc şi mă iubeşte, niciodată aceeaşi şi totuşi niciodată alta.”, dar este de asemenea o energie, un elan care ne împinge către celălalt, spre necunoscut, care ne deschide inima şi ne face să devenim creativi. Femininul corespunde părţii relaţionale din fiinţă, inimii, care ştie să primească pe călălalt şi acceptă să fie transformată prin intermediul relaţiei.
Aceasta componentă feminină este prezentă în fiecare bărbat, chiar dacă el este sau nu conştient de acest fapt. Atunci când el este inconştient, această componentă feminină se proiectează asupra femeilor care corespund stereotipiilor feminine ale prostituatei, mamei sau fecioarei. Aceste proiecţii constituie de fapt imagini nediferenţiate ale inconştientului colectiv masculin. În acest caz femeile sunt ,,obiectivate” căci ele sunt văzute prin prisma unui filtru feminin interior puţin evoluat.
Femininul din bărbat este şi poarta lui spre creativitate şi spre cea mai înaltă expresivitate artistică şi poetică: este muza poetului, inspiratoarea de talente artistice. Regăsim imagini ale acestui feminin în povestiri şi mai ales în romanele cavalereşti, sub forma frumoasei ce trebuie salvată şi a periplului pe care îl face cavalerul pentru a satisface dorinţele prinţesei pe care o iubeşte. Îl găsim de asemenea în romanele arthuriene, sub forma căutării Sfântului Graal, care reprezintă, sub forma unei cupe conţinând sângele lui Christos, femininul divin. Cupa conţinând sângele fiind un simbol eminamente feminin.
Femininul interior al bărbatului este adesea proiectat: atracţia puternică ce ne trimite unul către altul, dragostea fulgerătoare, corespund în general unei proiecţii a acestui feminin, ,,anima”, asupra fiinţei dorite. Dragostea este cu atât mai pasională şi mai nebună, cu cât acest feminin este mai puţin conştientizat, pentru că bărbatul nu se îndrăgosteşte de o anume femeie, ci chiar de imaginea sa interioară, de femeia sa interioară proiectată în exterior, asupra acelei femei. Aceasta permite şi facilitează întâlnirea, dar aceasta nu este neaparat o relaţie durabilă, căci această fascinaţie va dispărea atunci când femeia reală va apărea din spatele imaginii proiectate. În toate cazurile, marile arhetipuri feminine corespund proiecţiilor femininului în barbat, dezirabile sau respingătoare: înger sau demon, fecioară sau prostituată, mamă sau vrăjitoare, etc.
Atâta vreme cât bărbatul nu se iubeşte şi nu se acceptă total, cât nu găseşte în străfundurile lui acea forţă masculină hrănită de inima feminină (anima), el tinde să caute ce crede că îi lipseşte la femeia pe care o iubeşte. Dar ceea ce îl împinge la această căutare nu este dragostea ci nevoia. El ştie că această dragoste sau pasiune devorantă nu e decât o fascinaţie, chiar proiecţia femeii sale interioare asupra acestei femei pe care el o doreşte, femeia misterioasă şi fatală care suscită în el o pasiune nebună.
Această dragoste resimţită de el nu vine din inimă, ea nu este acolo decât pentru a completa o lipsă, un vid interior pe care nicio femeie nu-l va putea umple vreodată. Atunci el poate să se lanseze într-o cursă nebună pentru a găsi Femeia iubirii sale, această Sursă infinită de dragoste. El poate deveni atunci dependent de o femeie fatală prin sex sau pornografie, cu riscul de a se pierde el însuşi. (...)
După ce bărbatul începe să accepte această parte feminină a sufletului său, devine mai creativ, mai poetic, mai comunicativ faţă de ceilalţi şi mai deschis faţă de realitatea sa interioară. El tinde către o armonie interioară, reprezentată în alchimie sub forma uniunii Regelui cu Regina şi poate intra într-o uniune sacră cu o femeie, investind totul în acea relaţie. El poate să iubească profund acea femeie, să fie pe rând tată, protector, amant, poet, adolescent, dar fără a fi ataşat unei imagini particulare, dezvoltând o pasiune vie pentru iubita sa, dar fără a resimţi nevoia infantilă a unei securităţi materne.
Tantra propune chiar ca punct de plecare această proiecţie a femininului în masculin şi, analog, a masculinului în feminin, pentru a ajunge la întâlnirea cu Sinele, divinul din noi şi din Univers, prin intermediul Uniunii Sacre. (Traducere din franceza dupa
http://www.sexespi.com/2010/06/la-projection-de-lanima.html )